LPS Bacău

Acasă » Elevii noștri » Bianca Vascan – Scriitoare la 16 ani

Bianca Vascan – Scriitoare la 16 ani


Elevii noștri sunt mai mult decât sportivi la un liceu de profil. De multe ori avem bucuria de a-i descoperi dincolo de ceea ce presupunem că este acest „statut”. Bianca Ștefania Vascan este elevă în clasa a XI-a A, cu o pasiune pentru scris. Ne-am propus să o cunoaștem mai bine, astfel că i-am adresat câteva întrebări.

Bianca Vascan – XI A

   •          Cine ești?

Nu aș putea crea o definiție care să mă cuprindă în totalitate. Ca om, sunt Vascan Bianca Ștefania, o fire care caută conexiuni profunde. Ca autor, sunt cea care se joacă cu vorbele și ideile pentru a crea legături cu cititorii.

            •          Ce reprezintă scrisul pentru tine?

Pentru mine scrisul este cea mai pură formă de terapie, dar și o șansă de a conecta suflete necunoscute cu ajutorul rândurilor mele. Atunci când scriu încerc să adaptez situații și teme de actualitate. Cărțile mele cuprind emoții dureroase, în încercarea de a ajuta cititorii puși în pielea personajelor mele.

            •          Despre ce sunt cărțile tale?

Prima mea carte, Pierdut printre oameni, capturează imaginea bullying-ului în școli, discriminarea din partea colegilor și ignoranța profesorilor. Ofer o parte din propria mea poveste de viață prin ochii lui Adam, un preadolescent vulnerabil. Este un manuscris plin de lacrimi, bucurie, anxietate și împăcare cu sine. O poveste care îmi doresc să inspire la fel cum luna inspiră sufletele rătăcite. Aceasta carte a apărut pentru a expune problemele adolescenților. Probleme dureroase. Mulți nu cred că noua generație are vreo grijă, dar sunt atât de mulți tineri care se luptă singuri cu depresia, anxietatea, problemele din familie și multe altele. Prin Pierdut printre oameni îmi doresc să fac aceste necazuri auzite și înțelese. Sper ca fiecare rând să își găsească drum spre inimile voastre.

A doua mea carte, Spirite sub lupă, este un roman fantasy cu puțin mister. Aria este o tânără jurnalistă care urăște să fie în fața camerelor. Preferă să stea pe teren sau să scrie articole despre cele mai recente știri. Colaborează de aproape cu un detectiv privat, Cesar. Amândoi rămân fără soluții înaintea unui caz dificil: oamenii dispar fără urmă din cartierul Joona. Din ce în ce mai multe familii fericite sunt distruse. Frustrarea se acumulează în interiorul jurnalistei. Aria începe să se întrebe dacă nu cumva există câte un ocean în interiorul fiecăruia. Un ocean care umple inimile cu lacrimi neplânse. Își amintește de tatăl ei, de loviturile lui și de uriașă distanta dintre ei. Liniștea mamei o urmează pe drum. Îi oferă o motivatie majoră: să devină ea vocea celor care nu pot vorbi. Se apropie de o revelație majoră. Însă ceva o urmărește. Spiritele de mult uitate par să prindă viață din nou. Fiind încăpățânată ca un berbec, Aria refuză să renunțe la caz. Din fericire cineva îi cunoaște obiceiurile și apare exact în punctul în care vulnerabilitatea ei creste. Alatus, un spirit. Prietenul ei din copilărie. O salveaza din apartamentul ei și o aduce în singurul loc sigur la care se poate gândi: Tărâmul. Iubirea lor crește pe măsură ce cazul avansează. Aici li se alătură Sparrow, fără glas. Provocările li se aruncă la picioare, încercând să îi oprească. Cine va fi mai puternic? Voința de fier a jurnalistei, înțelegerea lui Alatus sau spiritele pline de mister?

În prezent lucrez la alt proiect, un roman fantasy, despre fricile oamenilor. Fobbia.

            •          Care este audiența la care vrei să ajungi?

Când am început să scriu, am plecat de la ideea de a ajuta alți adolescenți. Îmi doresc ca oamenii să știe că sănătatea mintală este importantă. Că nu sunt singuri. Pentru unii poate părea un subiect cu totul neimportant, dar pentru mine este un mic univers nedescoperit. Fiecare persoană întâlnită vine cu o poveste proprie.

            •          Cum apare inspirația? Ai un timp programat pentru scris sau ești spontană?

Încerc să nu mă axez doar pe vârfurile de inspirație/ motivație. Când vine vorba de scris, mereu apare altceva în cale. Fie că e vorba de oboseală, fie de programul încărcat. Încerc să scriu zilnic 1000-2000 de cuvinte. Cu un program consistent, proiectele mele cresc văzând cu ochii. Scriu toată ziua, pe câte o bucată ruptă de lume. Fie notez pe carnete, pe foi, pe șervețele sau în notițe. Ideile apar peste tot în jurul meu. Pentru că lumea este atât muza mea, cât și destinația cărților mele.

            •          Ce ai împărtăși cu un scriitor aflat la început de drum?

Probabil toată lumea are nevoie să audă următoarele cuvinte: crezi în tine, în visul tău, în oameni. Viața ne umple des de dezamăgiri, însă ne alină cu momente dulci de fericire. A scrie o carte este un drum greu. Mereu auzi atât laude, cât și critică. Depinde cum lași lucrurile să te afecteze. Consider că trebuie să ai un țel foarte bine stabilit. Un drum, la care să tot adaugi cărămizi. Și, uneori, apar persoane care te ajută să construiești. Nu lăsa critica sau teama să te oprească! O carte este un puzzle pe care doar tu poți să îl asamblezi. La fel ca o viață.

Publicitate

Împărtășește-ne părerea ta!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

septembrie 2022
L M M J V S D
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Susținem proiectul

semn spre carte

%d blogeri au apreciat: