Acasă » Se întâmplă în școala noastră
Arhive categorie: Se întâmplă în școala noastră
Olimpiada Naţională de Teorie Sportivă prin ochii unei eleve
Iepuraşul de Paşte vine de obicei cu ouă roşii, pască şi o urare frumoasă de sărbătoare, dar pentru mine a adus în plus și o Olimpiadă.
Mă numesc Vascan Bianca Ştefania. Sunt elevă în clasa a X-a A la Liceul cu Program Sportiv din Bacău şi sunt mândră să împărtăşesc că mi-am câştigat un loc în cadrul clasamentului Olimpiadei de Teorie Sportivă, desfășurată anul acesta la Focșani. Bineînţeles că nu am „bătut din palme” şi a venit nota odată cu ouăle roşii şi cozonacul! Am petrecut foarte mult timp „mâncând pe pâine” manualul cu miros de amintiri.
Sărbătoarea sfântă a trecut mult mai repede decât m-am aşteptat. Dimineaţa după a treia zi de Paşte a fost aducătoare de emoţii. Am recitit capitolele cele mai importante şi am pornit pe drum alături de doamnă profesoară Aurica Nistor de la Liceul cu Program Sportiv „Nadia Comăneci” Onești şi alţi doi participanţi la concurs. În maşină muzica parcă se auzea mai leneş, sporind starea de nervozitate. Când am luat prima gură de aer după drum, ajunsă la Focşani, am fost părăsită aproape complet de frică. Eram acolo. Chiar reuşisem să ajung atât de departe!
M-am instalat în cămin, în aceeaşi cameră cu o fată din Oneşti. Seara a alunecat pe fereastră. Când ceasul bisericii din centrul Focşanului a umplut străzile cu melodia sa ritmată, am şi păşit în teatrul scos parcă din poveşti. Clădirea de un alb minunat, ruptă dintr-un secol trecut, a reuşit să mă captiveze cu oamenii frumoşi din interior. Mai mulţi organizatori au început să îşi prezinte discursurile lungi presărate cu glume. Trei copilaşi au urcat pe scenă. Erau vizibil emoţionaţi stând înaintea unui public atât de mare, şi totuşi feţele lor purtau emblema mândriei. Au început să cânte câteva melodii de tango la un pian negru. În mintea mea fugea definiţia calităţii motrice – forţa! Cu toate acestea, am reuşit să mă destind bucurându-mă de felul în care reușeau să se coordoneze cei trei tineri artişti. Coordonare a fost şi în cadrul spectacolelor ce au urmat: majorete pline de viaţă şi balerine elegante.
A doua zi a venit cu examenul. Parcă nu îmi venea să mai ies de sub pătura subţire oferită de căminul gazdelor. Dar am făcut-o. La ora şase şi ceva mă plimbam prin cameră recitind rândurile pline de teorie.
Am luat rapid masa şi am plecat alături de elevi şi profesori spre Şcoala Gimnazială Ştefan cel Mare. Acolo mi-am abandonat lucrurile într-o sală de bagaje şi mi-am căutat locul special pentru examen. Chiar înainte să apară tezele, am început să vorbesc cu o fată de la Târgu Jiu. Una dintre supraveghetoare a intrat cu un teanc alb de foi. Inima mi s-a strâns puţin. Nu erau subiectele, ci foile pe care trebuia să rezolvăm.
A început examenul. Am reuşit să scriu aproape cinci pagini. Spre ciuda mea, nu a picat nici măcar o întrebare din Forţă. Eseul a fost despre bazele sportive şi igiena lor. Am scris şi am tot scris, până când am ajuns doar eu şi răspunsurile. Am verificat de două ori şi am predat teza. Odată ce hârtiile au părăsit mâinile mele, au dispărut şi toate grijile. Fie ce-o fi de acum, nu? Mi-am luat toate lucrurile, bucurându-mă că am făcut tot ce am putut.
Restul zilei a plouat. Puteam sta în cameră sau…
Normal că am ales acel sau!
Aşa m-am trezit într-un autobuz plin cu elevi din clasa a douăsprezecea, în drum spre bazinul de polo. Plănuiam să mă dau jos cînd am văzut cu cine merg pe drum, dar autoturismul a pornit brusc ți nu mai era timp să mă răzgândesc.
Ca fostă înotătoare de performanţă, bazinul a venit ca o mângâiere pentru tot stresul din acea zi. Am intrat pe unul din primele culoare. Ceilalţi au venit şi ei, dar au plecat la fel de rapid. Aşa mi-am petrecut după-amiaza singură în bazinul pentru adulţi, în timp ce toţi adulţii adevăraţi stăteau în bazinul pentru copii. M-am distrat exersând procedeele mele preferate. Puneam în practică teoria învăţată pentru Olimpiadă.
După bazin am pornit prin oraş într-o mică aventură.
La ora opt eram frântă. Rezultatele trebuiau să vină. Ca o adevărată atletă, am coborât din camera mea (de la etajul trei) până la parter de peste zece ori. Se acumula din ce în ce mai multă oboseală. La zece au venit notele. Atunci am ţâşnit ca o săgeată pe uşă. Deja o grămadă mare se oameni era la parter, făcând poze şi plângându-se. M-am căutat şi m-am găsit pe listă, ascunsă în spatele unui cod ştiut numai de mine. Trebuie să recunosc că nu am fost prea mândră de nota mea, un şapte. Ştiam că puteam mai mult. Am ajuns totuşi în top zece pe ţară, ceea ce nu este puțin lucru, şi, pentru prima dată, șapte a fost o notă acceptabilă. În clasa a unsprezecea urmează să măresc miza, cu o ţintă fixă pe locul 1.
Am dat veştile familiei şi domnului profesor imediat cum am ajuns în cameră. Am continuat să vorbesc cu colega de cameră aproape două ore, când am decis să ne culcăm. Holul a prins viaţă, umplându-se de melodii şi râsete. Adio somn.
A doua zi domnul profesor a ajuns la Focşani. Am plecat să facem contestaţie. Când mi-am revăzut lucrarea am înţeles că am pierdut trei puncte mai mult din neatenţie. M-am bucurat să fiu felicitată de un profesor universitar. Din nou, am promis eului meu interior că anul viitor voi ieşi pe primul loc.
Fiind prea obosită, am căzut de acord cu domnul profesor să ne întoarcem acasă, renunţând la excursia prin oraş şi la banchet.
A fost o experienţă plăcută, pe care abia aştept să o repet. Mă bucur că Liceul cu Program Sportiv mi-a dat şansa să particip la acest concurs și să trăiesc o experiență unică.
Vascan Bianca Ştefania
clasa X A
Oaspeți din Spania, la Liceul cu Program Sportiv Bacău
Consider că proiectul Erasmus+ este de un proiect interesant și că îi va ajuta foarte mult pe cei care nu au posibilitatea de a călători în afara granițelor țării. De aceea, pentru mulți elevi ai liceului nostru, proictele Erasmus+ le oferă o șansă unică și foarte multe deschideri. Personal, acest proiect m-a atras și m-a făcut să-mi doresc să particip, deoarece îmi poate aduce perspective către un un viitor frumos. Am șansa de a cunoaște lumea, oameni noi, tradiții și culturi diferite, și, de ce nu, poate și ocazia să studiez.
Cum să crești o echipă
Este destul de greu să găsești copii cu pasiuni. Din ce în ce mai mulți dintre ei se pierd în lumea plină de capcane a tehnologiilor moderne. Bulversați de tot ceea ce se presupune că înseamnă „evoluție”, aleg, de obicei, calea cea mai simplă de urmat. Numai că aceasta nu este întotdeauna și cea mai bună.
De aceea, este esențial să aibă mereu alături un sprijin important. Mai întâi, părinții sunt cei care să le întindă mâna de ajutor. Oricât de greu și oricât de imposibil pare la un moment dat, trebuie să le rămână alături necondiționat. Apoi ar trebui să regăsească un model în profesorii lor. Ei sunt cei care trebuie să găsească o cale spre a le deschide mintea și sufletul, ajutându-i să învețe cum să ia decizii și cum să-și construiască singuri viitorul.
Știm deja că de multe ori nu se întâmplă acest lucru. Cu toate acestea, sunt oameni încă dedicați meseriei lor. Oameni, profesori care nu se opresc la limita celor 50 de minute, ci caută soluții pentru rezultate pe termen lung. Oameni pentru care succesul lor înseamnă mai întâi succesul celor pe care îi îndrumă.
Sfârșitul anului 2016 a adus o surpriză echipei de fotbal LPS Bacău – grupa 2003 -2004. Pentru că domnul profesor antrenor Dan Crețu o consideră o echipă ”care se respectă”, a organizat o festivitate de premiere. „Gala Stelelor 2026” a fost un prilej de a le mulțumi tinerilor sportivi pentru implicarea lor în toate competițiile din anul care tocmai se încheie. De asemenea, gala s-a vrut o modalitate de a-i încuraja, prin recunoașterea meritelor lor. Copiii au primit diplome care atestă abilitățile lor, medalii și mici cadouri folositoare.
Intenția nobilă a domnului profesor Crețu nu s-ar fi putut materializa fără sprijinul părinților, foarte mândri de evoluția copiilor lor. Domnul director al Liceului cu Program Sportiv, prof. Mihai Mihalcea, a fost alături de echipă și de antrenor. Dumnealui le-a urat succes în activitatea pe care o desfășoară și i-a felicitat pentru tot ce au realizat până în prezent.
Această activitate face parte dintr-un program amplu pe care domnul profesor antrenor l-a demarat odată cu organizarea unui altfel de cantonament pentru elevii dumnealui în vara acestui an. Obiectivul principal este acela de a împleti rezultatele pe plan sportiv cu cele pe plan educativ.
Mult succes tuturor!
Nihil Sine Deo
„Vieţile oamenilor sunt pline de încercări. Ce folos vom avea dacă vom câştiga bunătăţile vremelnice, de nu le vom dobândi şi pe cele veşnice? Ce folos vom avea de ne va lăuda lumea aceasta, dacă faptele noastre nu sunt bineplăcute Ţie? Ajută-ne, Dumnezeule, ca numai la Tine să căutăm împlinirea noastră şi să preaslăvim în vecii vecilor Numele Tău cel Sfânt. Amin.”
Când ne bucurăm de începuturi, nici nu ne dăm seama cât de repede devin ele sfârșituri! Pentru unii dintre elevii Liceului cu Program Sportiv se termină în curând adolescența. Și-au luat deja „la revedere” de la anii de liceu, unii cu emoții mai mari alții cu dorința nestăvilită de a-și continua drumul spre „mai bine”. Entuziaști sau dezamăgiți, optimiști sau mai reticenți, fiecare dintre cei aproximativ 80 de elevi ai claselor a XII-a se pregătesc pentru alte episoade ale vieților lor. De asemenea, elevii clasei a VIII-a, trăiesc cu intensitate acest sfârșit de an școlar, pe care îl văd ca pe o trecere spre viața de licean, o viață pe care abia o așteaptă.
Pentru fiecare dintre ei, astăzi, la Liceul cu Program Sportiv a avut loc un moment de rugăciune, „pentru ca prin înțelepciune, viață bună și dreaptă credință să fie ei bucurie și mângâiere părinților și întărire bisericii noastre ortodoxe”. Pr. Irimia Laurențiu, Pr. Antal Andrei, Pr. Bucovineanu Nicolae s-au rugat pentru absolvenții liceului nostru, pentru reușita lor, nu numai la examenele naționale care îi așteaptă, ci pentru întreaga lor activitate, pentru tot ceea ce și-au propus să facă. Acesta a fost un moment menit să ne amintească faptul că e bine ca uneori să ne întoarcem către cele sfinte și că viața noastră trebuie să aibă o latură spirituală care să ne întregească, să ne desăvârșească. În același timp, sființiile lor au îndemnat elevii să nu uite de eforturile făcute de profesorii lor, să le mulțumească și să le poarte mereu recunoștință pentru că au contribuit la formarea lor ca oameni.
La slujba de astăzi, s-a citit din Evanghelia după Matei cap 13, versetele 3-9 – Pilda sămănătorului.
Dragi elevi, vă dorim spor la învățat și succes la examene!
Despre Eminescu, altfel
„-Iar vorbim despre Eminescu, doamna?”
Ei bine, iar! Nu pentru că aș avea o obsesie pentru poet, nu pentru că aș vrea să-i închin ode, arătând, astfel, lumii cât de patrioată sunt, și nici pentru că așa „se cere”. Am ales să vorbesc despre Eminescu pe 15 ianuarie pentru că sunt de părere că a contribuit esențial la tot ceea ce reprezintă cultura românească. Pentru că nu degeaba l-o fi numit cineva „poet național” și pentru că toate lucrurile pe care le știu despre el îmi demonstrează că este o personalitate despre care merită să se vorbească.
Evident, un om important este mereu controversat. De aceea, nu de puține ori m-am trezit întrebată tot felul de lucruri mai mult sau mai puțin surprinzătoare despre poet. De ca și cum elevi ar sta la pândă, să prindă fiecare episod de can-can, făcut „viral” de netrebnicii fără ceva interesant de făcut. De ce nu mă miră? Pentru că așa ne-am construit societatea modernă, pentru că am îngăduit promovarea non-valorii și a mediocrității, pentru că am tolerat toți inculții cu gura mare.
De aceea, am decis ca 15 ianuarie să nu fie o zi în care să recităm poezii eminesciene sau să lecturăm referate abstracte despre cine a fost Eminescu. A fost o lecție „altfel” despre cine NU a fost Eminescu. O lecție interactivă, cu întrebări pertinente și răspunsuri, sper, convingătoare. Iar la final, ne-am transformat în „poeți”, jucându-ne cu motivele și temele eminesciene.
Mulțumim doamnei bibliotecare Victoria Geangalău pentru sprijin și participare! Mulțumim Ioana Alecu (XI A) pentru imagini!
prof. Diana Ruxandra David
Prezentare suport: Viata_si_opera_lui_mihai_eminescu
Când îngerii cântă
Se simte de ceva vreme spiritul sărbătorilor de iarnă. Agitație, nerăbdare, dorințe rostite sau doar șoptite în rugăciunile de seară, străzi luminoase, colinde…
Este deja o tradiție ca elevii Liceului cu Program Sportiv Bacău să-și colinde colegii și profesorii. De data aceasta au fost pregătiți și îndrumați de profesorul lor de muzică, pe care l-au îndrăgit repede, deși abia l-au cunoscut în luna septembrie. Îmbrăcați de sărbătoare, cu glasurile vesele și chipurile luminoase, ei au cântat astăzi cu sufletul, lângă bradul, împodobit tot de ei, din holul liceului, ascunzându-și cu greu emoțiile. Domnul profesor Gabriel Lungu i-a acompaniat la vioară și le-a insuflat curaj, aprobându-le fiecare notă.
Profesorii le-au pregătit colaci, mere și portocale, pentru că „așa e tradiția”, dar au complotat și cu Moș Crăciun, în avans, oferindu-le câteva daruri simbolice.
După ce voci blânde și emoționate i-au încântat vreme de câteva minute, elevii și profesorii Liceului cu Program Sportiv au avut parte de o surpriză, oferită de părintele Laurențiu Irimia: vocile sobre și impunătoare ale corului de preoți veniți special să colinde și să binecuvânteze pe toți cei care își desfășoară activitatea aici.
Așadar, un sfârșit de an sub semnul tradiției, al bunătății, al bucuriei, al binecuvântării. Un moment solemn, dar cald, care a umplut sufletele celor prezenți cu o energie pozitivă, departe de toate răutățile lumii, de toate greutățile și grijile cotidiene.
Vă mulțumim pentru urările pe care ni le-ați adus și vă dorim sărbători luminate!
Thanksgiving Day – Pentru că avem motive să mulțumim
Au existat mereu controverse cu privire la preluarea unor sărbători din alte culturi, pe care mai apoi fie nu le-am însușit, fie le-am adaptat. Dincolo de specificul acestor „celebrări”- care nu poate fi înțeles decât în contextul cultural în care ele apar – cel mai important este să păstrăm esența.
Ce înseamnă ziua de Thanksgiving?
Wikipedia ne pune la dispoziție o serie de informații despre acest subiect:
Ziua Recunoștinței (engleză: Thanksgiving Day, franceză: Jour de l’Action de grâces) este o sărbătoare anuală de o zi, în care se mulțumește (tradițional lui Dumnezeu) pentru bogăția recoltei din acel an. Ea se sărbătorește în cea mai mare parte a Americii de Nord (Statele Unite și Canada). Este o sărbătoare a familiei. În Statele Unite majoritatea afacerilor (în afară de magazine) sunt închise joi și vineri în săptămâna cu Thanksgiving pentru a permite angajaților să se reunească, cu familia.
Așadar, este o sărbătoare importantă, în special pentru cultura americană. Accentu cade pe recunoștința pe care fiecare individ o poartă pentru ceea ce i se oferă zi de zi, an de an.
La Liceul cu Program Sportiv din Bacău, clasa a VIII-a a sărbătorit Ziua Recunoștinței la ora de engleză, împreună cu doamna profesoară Ana Monica Cojocărescu.
Deși nu suntem americani și nu sărbătorim, în mod curent, Thanksgiving Day, ideea a fost că fiecare dintre noi avem ceva pentru care să mulțumim în viață. Există mereu cineva căruia să-i fim recunoscători pentru ce am primit și primim zi de zi.
Colinde și urări pentru profesorii Liceului cu Program Sportiv
„Crăciunul este cel mai adevărat Crăciun atunci când îl sărbătorim dând lumina iubirii celor care au cea mai mare nevoie”.
Ruth Carter Stapleton
În prag de sărbători, fiecare persoană caută să regăsească în sine doar binele și frumosul. Să fim mai buni, mai curați, să avem inima deschisă.
Pentru că se apropie Crăciunul, elevii Liceului cu Program Sportiv Bacău au vrut să trimită un gând frumos profesorilor lor. Coordonați de prof. preot Laurențiu Irimia, elevii au colindat în holul liceului, urându-le celor care le îndrumă pașii spre cunoaștere un an nou fericit și plin de bucurii.
La mulți ani tuturor!
Ne place cartea, iubim biblioteca
Un proverb românesc mai vechi spunea „O carte aleasă este un bun prieten” dar la fel de bine am auzit și următoarele cuvinte (din partea unui coleg profesor ce-i drept): „Televizorul este pentru mine un mod foarte bun de a mă educa. De fiecare dată când cineva îl pornește , mă duc în altă cameră ca să citesc o carte”. Din păcate cititul a devenit o activitate destul de rar întâlnită în rândul adolescenţilor. Mulţi elevi renunţă cu uşurinţă la cărţi în favoarea internetului, a filmelor sau a jocurilor pe calculator. Dar gustul pentru citit nu vine de la sine, ci se formează prin rabdare, perseverenţă, continuitate, voinţă. Nu trebuie să vă restrângeţi interesul doar la cărţi, puteţi citi reviste, articole, bloguri.
În cadrul orelor de dirigenţie, la clasa a IX a C (profesor diriginte Andreea Enache) în perioada 17 noiembrie 2014 – 19 decembrie 2014 vom face o incursiune în universul cărţilor. Proiectul „Ne place cartea, iubim biblioteca” are patru etape:
- Prezentarea bibliotecii şi a modului de funcţionare (desfaşurată pe data de 18.11.2014 cu sprijinul doamnei bibliotecar Viorica Geangalău)
- Prezentarea de proiecte de către elevi pe teme referitoare la curiozităţile din enciclopediile geografice;
- „Cartea de la Guttenberg la Google” ;
- Organizarea bibliotecii clasei.
„Ne place cartea, iubim biblioteca” are scopul de a stârni interesul pentru lectură, de a- i aduce pe elevi mai des la etajul al doilea, unde să fie capabili să selecteze cărţi în raport cu vârsta, aptitudinile, interesele fiecăruia, să cunoască tehnicile de aşezare a cărţilor în bibliotecă.
Lectura ne aduce numai bucurie, aceasta:
- Imbogăţeşte vocabularul;
- Imbunătăţeşte abilitatea de a scrie;
- Imbunătăţeste concentrarea;
- Exersează mintea;
- Reduce stresul;
- Oferă o stare de satisfacţie
Fiecare carte va răspunde la câteva întrebări şi va face să vă puneţi altele noi!
Care a fost ultima carte citită de tine?
Istoria Bacăului predată altfel la LPS de către profesorul Eugen Șendrea.
Orele de dirigenție tind se desprindă de clasicele ore de curs, încercând o evadare și, în același timp, o conectare a elevilor noștri la realitățile societății în care trăiesc. Meritul este al profesorilor diriginți, care organizează activități „altfel” pentru a le trezi interesul și pentru a-i motiva spre cunoaștere.
În acest context, clasa a V-a din Liceul cu Program Sportiv Bacău a participat miercuri, 29 octombrie 2014, la o altfel de oră de istorie, organizată în cadrul unei ore de dirigenție, o lecție deschisă despre lumea misterioasă a „comorilor” băcăuane. Dirigintele, prof. Dan Crețu, a avut un invitat de onoare, în persoana profesorului Eugen Șendrea, cunoscutul istoric băcăuan. „Lecția” s-a desfășurat sub forma unui dialog deschis între elevi și prof. Șendrea. Mai întâi s-au trecut în revistă câteva dintre cele mai importante repere istorice din orașul Bacău. Cu unele dintre ele elevii erau familiarizați, iar altele le-au stârnit interesul prin felul domnului Șendrea de a le prezenta, astfel că finalul orei a smuls promisiunea domnului diriginte de a-i duce să viziteze o parte din aceste obiective. Discuția a curs firesc spre „comorile băcăuane” descoperite de-a lungul timpului de prof. Șendrea, când a lucrat la Patrimoniu. Acest subiect a stârnit interesul copiilor care au năvălit cu întrebări, din dorința de a afla cât mai multe. Finalul lecției a fost rezervat publicațiilor domnului Șendrea, și mai ales a ultimei cărți, Povestea lui Gavril Buzatu, ultimul călău din Moldova. A fost un prilej pentru elevi de a pune din nou întrebări despre cărțile publicate de invitatul lor. Prin urmare, ei au primit drept răsplată câte un exemplar al acestei ultime cărți, cu autograful autorului.
Această activitate a avut și invitați din rândul părinților, presa, direcțiunea liceului – prof. Dan Ciudin și prof. Ion Gorun – consilieul educativ, prof, Diana David, dar și din rândul profesorilor – prof. Aida Samoilă și prof. Costel Câmpeanu.
LPS Bacău 