LPS Bacău

Acasă » Articole etichetate 'OLimpiada de Teorie Sportivă'

Arhive etichetă: OLimpiada de Teorie Sportivă

Olimpiada Naţională de Teorie Sportivă prin ochii unei eleve

    Iepuraşul de Paşte vine de obicei cu ouă roşii, pască şi o urare frumoasă de sărbătoare, dar pentru mine a adus în plus și o Olimpiadă.

    Mă numesc Vascan Bianca Ştefania. Sunt elevă în clasa a X-a A la Liceul cu Program Sportiv din Bacău şi sunt mândră să împărtăşesc că mi-am câştigat un loc în cadrul clasamentului Olimpiadei de Teorie Sportivă, desfășurată anul acesta la Focșani. Bineînţeles că nu am „bătut din palme” şi a venit nota odată cu ouăle roşii şi cozonacul! Am petrecut foarte mult timp „mâncând pe pâine” manualul cu miros de amintiri. 

    Sărbătoarea sfântă a trecut mult mai repede decât m-am aşteptat. Dimineaţa după a treia zi de Paşte a fost aducătoare de emoţii. Am recitit capitolele cele mai importante şi am pornit pe drum alături de doamnă profesoară Aurica Nistor de la Liceul cu Program Sportiv „Nadia Comăneci” Onești şi alţi doi participanţi la concurs. În maşină muzica parcă se auzea mai leneş, sporind starea de nervozitate. Când am luat prima gură de aer după drum, ajunsă la Focşani, am fost părăsită aproape complet de frică. Eram acolo. Chiar reuşisem să ajung atât de departe!

    M-am instalat în cămin, în aceeaşi cameră cu o fată din Oneşti. Seara a alunecat pe fereastră. Când ceasul bisericii din centrul Focşanului a umplut străzile cu melodia sa ritmată, am şi păşit în teatrul scos parcă din poveşti. Clădirea de un alb minunat, ruptă dintr-un secol trecut, a reuşit să mă captiveze cu oamenii frumoşi din interior. Mai mulţi organizatori au început să îşi prezinte discursurile lungi presărate cu glume. Trei copilaşi au urcat pe scenă. Erau vizibil emoţionaţi stând înaintea unui public atât de mare, şi totuşi feţele lor purtau emblema mândriei. Au început să cânte câteva melodii de tango la un pian negru. În mintea mea fugea definiţia calităţii motrice – forţa! Cu toate acestea, am reuşit să mă destind bucurându-mă de felul în care reușeau să se coordoneze cei trei tineri artişti. Coordonare a fost şi în cadrul spectacolelor ce au urmat: majorete pline de viaţă şi balerine elegante. 

    A doua zi a venit cu examenul. Parcă nu îmi venea să mai ies de sub pătura subţire oferită de căminul gazdelor. Dar am făcut-o. La ora şase şi ceva mă plimbam prin cameră recitind rândurile pline de teorie. 

    Am luat rapid masa şi am plecat alături de elevi şi profesori spre Şcoala Gimnazială Ştefan cel Mare. Acolo mi-am abandonat lucrurile într-o sală de bagaje şi mi-am căutat locul special pentru examen. Chiar înainte să apară tezele, am început să vorbesc cu o fată de la Târgu Jiu. Una dintre supraveghetoare a intrat cu un teanc alb de foi. Inima mi s-a strâns puţin. Nu erau subiectele, ci foile pe care trebuia să rezolvăm.

    A început examenul. Am reuşit să scriu aproape cinci pagini. Spre ciuda mea, nu a picat nici măcar o întrebare din Forţă. Eseul a fost despre bazele sportive şi igiena lor. Am scris şi am tot scris, până când am ajuns doar eu şi răspunsurile. Am verificat de două ori şi am predat teza. Odată ce hârtiile au părăsit mâinile mele, au dispărut şi toate grijile. Fie ce-o fi de acum, nu? Mi-am luat toate lucrurile, bucurându-mă că am făcut tot ce am putut. 

    Restul zilei a plouat. Puteam sta în cameră sau…

    Normal că am ales acel sau!

    Aşa m-am trezit într-un autobuz plin cu elevi din clasa a douăsprezecea, în drum spre bazinul de polo. Plănuiam să mă dau jos cînd am văzut cu cine merg pe drum, dar autoturismul a pornit brusc ți nu mai era timp să mă răzgândesc. 

    Ca fostă înotătoare de performanţă, bazinul a venit ca o mângâiere pentru tot stresul din acea zi. Am intrat pe unul din primele culoare. Ceilalţi au venit şi ei, dar au plecat la fel de rapid. Aşa mi-am petrecut după-amiaza singură în bazinul pentru adulţi, în timp ce toţi adulţii adevăraţi stăteau în bazinul pentru copii. M-am distrat exersând procedeele mele preferate. Puneam în practică teoria învăţată pentru Olimpiadă.

    După bazin am pornit prin oraş într-o mică aventură.

    La ora opt eram frântă. Rezultatele trebuiau să vină. Ca o adevărată atletă, am coborât din camera mea (de la etajul trei) până la parter de peste zece ori. Se acumula din ce în ce mai multă oboseală. La zece au venit notele. Atunci am ţâşnit ca o săgeată pe uşă. Deja o grămadă mare se oameni era la parter, făcând poze şi plângându-se. M-am căutat şi m-am găsit pe listă, ascunsă în spatele unui cod ştiut numai de mine. Trebuie să recunosc că nu am fost prea mândră de nota mea, un şapte. Ştiam că puteam mai mult. Am ajuns totuşi în top zece pe ţară, ceea ce nu este puțin lucru, şi, pentru prima dată, șapte a fost o notă acceptabilă. În clasa a unsprezecea urmează să măresc miza, cu o ţintă fixă pe locul 1. 

    Am dat veştile familiei şi domnului profesor imediat cum am ajuns în cameră. Am continuat să vorbesc cu colega de cameră aproape două ore, când am decis să ne culcăm. Holul a prins viaţă, umplându-se de melodii şi râsete. Adio somn. 

    A doua zi domnul profesor a ajuns la Focşani. Am plecat să facem contestaţie. Când mi-am revăzut lucrarea am înţeles că am pierdut trei puncte mai mult din neatenţie. M-am bucurat să fiu felicitată de un profesor universitar. Din nou, am promis eului meu interior că anul viitor voi ieşi pe primul loc.

    Fiind prea obosită, am căzut de acord cu domnul profesor să ne întoarcem acasă, renunţând la excursia prin oraş şi la banchet. 

    A fost o experienţă plăcută, pe care abia aştept să o repet. Mă bucur că Liceul cu Program Sportiv mi-a dat şansa să particip la acest concurs și să trăiesc o experiență unică.

Vascan Bianca Ştefania

clasa X A

Olimpiada de Teorie Sportivă 2022 – Focșani